Datini şi obiceiuri de Craciun

Obiceiurile şi datinile româneşti de Crăciun impresionează prin încărcătura lor emoţională. Printre obiceiurile îndrăgite de români, la sărbătoarea aceasta a înnoirii şi bucuriei, alături de colinde, se numără practicile de influenţare a norocului.
* În lumea satelor, în ziua de Crăciun, dis-de-dimineaţă, gospodarul aduce din şură un braţ de paie. Adunate în mănunchiuri, paiele sunt aruncate în vatra focului, în timp ce se repetă urarea: "Atâtea paie/Atâţia miei/Atâţia purcei/Atâţia boi/Atâtea oi/Atâtea vaci/Atâţia turmaci".
* În Muntenia şi Oltenia, gospodina pregăteşte din timp, înainte de micul dejun al primei zile de Crăciun, apa norocului. Această licoare se prepară din agheasmă şi infuzie de plante - mentă, levănţică şi muşcată. Stăpânul casei spune o rugăciune înainte de degustarea bucatelor, iar soţia lui stropeşte casa cu această apă norocoasă. În familiile care au avut mari necazuri până la Crăciun, ritualul se repetă timp de 7 zile. La masa sărbătorească, după sosirea musafirilor, mesenii rostesc o rugăciune, iar cel mai vârstnic musafir binecuvântează bucatele, spune rugăciunea "Tatăl nostru" şi face o invocare a bunăstării pentru membrii acelei familii: "Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul nostru, ajută-i să fie ocrotiţi de ghinion, să aibă belşug, să poată oferi din prea plinul lor şi celor nevoiaşi. Facă-se Voia Ta!".
* Această sfântă zi poate să reprezinte începutul unei noi etape în viaţa fiecăruia dintre noi. Cine cultivă în prima zi a Crăciunului virtutea bunei-dispoziţii se va bucura un an întreg de mulţumire, bunăstare şi bună înţelegere cu ceilalţi.
* Din moşi-strămoşi se obişnuieşte ca în dimineaţa de Crăciun să se aşeze în mijlocul mesei festive un vas de flori în care stăpânul casei să aşeze un buchet alcătuit din spice de grâu, crenguţe de brad, de mentă, busuioc şi pătrunjel. Acest "snop" se leagă cu o panglică roşie şi un fir de beteală aurie. Deasupra buchetului se pune o iconiţă a Mântuitorului. După Bobotează, acest buchet se păstrează la icoană pentru a aduce prosperitate în gospodărie, dar şi pentru a scăpa de ghinioane şi resentimente.
* Dintre florile pe care le aşezăm pe masa sărbătorească nu trebuie să lipsească cea mai norocoasă plantă: Crăciunelul. Floarea aceasta gingaşă, de forma unui clopoţel ce vesteşte marea sărbătoare, este înflorită totdeauna de Crăciun. Nu trebuie să uităm că în această zi garoafele nu le aşezăm lângă bucatele specifice sărbătorii pentru că ele nu au o putere benefică. Desigur, pe masa de Crăciun vom aşeza şi un platou cu diverse fructe - inclusiv din cele indigene - şi beţişoare de scorţişoară şi vanilie. Acestea reprezintă un simbol al optimismului şi împlinirii. Se consideră că ele purifică atmosfera de energiile negative.
* De Crăciun trebuie să fim veseli! Este un îndemn păstrat de la strămoşii noştri. Cine nu se bucură în această zi de sărbătoare înseamnă că nu şi-a terminat treburile, că va mai avea de recuperat timpul pierdut şi în anul următor. Se spune că râsul este un pact cu lumea cosmică şi cu îngerii noştri păzitori.
* Ritualul împodobirii bradului trăieşte în amintirea creştină la fel de intens în fiecare an. Tradiţia ne îndeamnă să respectăm obiceiurile la împodobirea bradului. Astfel vom avea împliniri pe toate planurile. Primele ornamente care împodobesc bradul, de la poale până la vârf, sunt cele florale. Pentru ca planurile familiei "să înflorească" şi să atragă atenţia şi dragostea celor din jur cu aceeaşi intensitate cu care se bucură de atenţie florile. După flori urmează o altă etapă - împodobirea bradului cu globuri colorate, jucării, panglici roşii şi verzi. Semnificaţia acestor ornamente aduce în atenţie dorinţa noastră arzătoare: munca şi puterea de creaţie să fie apreciate la justa lor valoare. Bomboanele, ca podoabă a bradului, reprezintă simbolul unei vieţi "dulci" şi tihnite. În final, în brad aşezăm lumânările sau beculeţele colorate, adică lumina care biruieşte puterea întunericului, a iraţionalului. Fireşte, cântecul închinat bradului, fredonat de familie şi oaspeţi, este un elogiu adus acestui arbore, care păstrează în mitologia română trei ipostaze - de arbore cosmic, arbore ceresc şi arbore al vieţii. Străbunii noştri ne-au transmis din generaţie în generaţie convingerea că ziua de Crăciun este o zi a minunilor împlinite prin credinţă şi dragoste pentru aproapele nostru.